Sunt trei ani de cand observ aproape in fiecare zi(dupa calculele mele 3.612 de zile) lumea din metrou. Nu fac din asta un obicei, nicidecum, insa mi se intampla ca in anumite situatii sa observ ceea ce se petrece in jur. Mi se intampla sa ma uit in jur la ceea ce se petrece, sa ma uit la fetele, la hainele si la aspectul oamenilor...sa ma gandesc, sa presupun, sa imi imaginez, sa cred , sa fac secenarii despre oameni, sa cred ca stiu multe despre ei. Mi se intampla sa cred ca o singura inspectie poate fi de ajuns sa cunosti o persoana, cand, in realitate, niciodata nu vei putea sa cunosti o persoana, oricat de mult timp ai avea.Insa eu cred si imi formez o parere despre fiecare si nu cred ca sunt singurul ce face asta, pana si tu o faci - daca nu la metrou, atunci in autobuz, daca nu in autobuz,atunci in gara, daca nu acolo, atunci… in fiecare zi.
Personal, imi place sa critic. Nu stiu de ce, insa cred ca fiecare din noi are o asemenea indeletnicire.Imi place sa imi dau cu parerea, fie ca stiu lucrurile respective(le-am experimentat), fie ca ma gandesc cum sunt (desi nu le-am experimentat). De fapt, mie imi place acelasi lucru ca si tie, insa eu il spun cu alte cuvinte.
Oricum, desi suntem diferiti, consider ca exista un lucru care ne uneste in acest caz: simplitatea, pentru ca atunci cand asteptam ca persoanele din jur sa ne inteleaga, cel mai simplu lucru e sa vorbim pe limba simplitatii. Si cum consider ca nu e suficient spus intelegere, spun ca oricat de capabili am fi si orice loc am ocupa inacest metrou, fie ca stam in picioare sau jos(suntem norocosi sau nu), fie ca stam in vagonul potrivit(e vorba de inteligenta), un lucru este sigur:suntem diferiti, insa simplitatea e comuna!
Sa presupunem ca metroul reprezinta orice loc la care poti sa te gandesti unde sunt oameni care interactioneaza si ca locul pe care il ocupi e unic. Insa atunci cand e vorba de prietenii tai/ cunostintele tale care alcatuiesc metroul si cand tu esti responsabil de ceea ce se intampla in jurul tau, cand tu trebuie sa ii faci sa comunice, sa interactioneze si sa ii indrumi, la asta eu spun ceea ce gandesc: spun ca ar trebui sa incepi de la simplitate. Spun doar ca atunci cand vreau sa comunic cu cineva si vreau sa ma fac inteles, simplitatea e un lucru de care trebuie sa tin cont, pentru ca oricat de placut este undiscurs de 23 de cuvinte, 53 de silabe si 20.345 secunde pana le rostesti in care spui multumesc, uneori este mai potrivit un calduros, sincer si simplu:multumesc!
Asa ca, oricat de mult mi-ar placea sa spun ca in cei trei ani de cand am invatat multe lucruri, am schimbat multe metrouri si directii, am invatat multe cuvinte si expresii si multe moduri de a spune multumesc, cred ca lucrul important este ceea ce conteaza cu adevarat, adica un simplumultumesc!...
Spun doar ca ar trebui sa tinem cont ca uitam de lucrurile simple ale vietii care ne aduc atata bucurie si satisfactie si complicam prea mult lucrurile, cuvintele si pe noi!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu