The need to drag up, the need to be draged

Why isthere this need? I was thinking about people who dragged me up, and the people i dragged up. I was thinking...why don't I quit the people who drag me down (bassicaly, the people i drag up are the people who drag me down) and keep only tho people who drag me up?

And i was confused… Why? Is it a need or it's just coincidence? Anyway, i still have no sure answer, but an answer i've been thinking about sounds like this: "we need to be dragged, we need to drag up". Tell me - do you have people who drag you up? Do you have people who you drag down?

I think it is a yes, but speaking of this in a selfish way to, if you want to be a better and a smarter person, you have not to have something that drags you down, right? Maybe that is because you don't want to be the end, neither the start. Maybe it's because you need something above and something below you.

I apreciate people who dragged me up and i thank them… in my own way. And maybe the people whom I dragged up helped me find the people who dragged me up. Maybe this is the debt we had to payfor those people who helped us… maybe it's the need...what about if we get away with it?

Expectations and trust

About trust… About expectations…
Monday morning, sunny day. I woke up too early, although sometimes I think I wake up to late…
Speaking of faith and trust, this post is about expectations and trust. It's about what we expect from our friends, our family, our partners, our jobor maybe it's about dissapointments.It's about how we have "great expectations" all the time and about the fact that we don't have trust in people i've written before about, although we care about that people.

People who don't see that they hurt other people by having to much expectations and to little faith, by having problems in accepting reality are making my subject now… and I ask myself, why? Why so little faith?
Why are some people blind, why do they hurt the people who care? I don't understand that, but i see it every day - in my life, in other lives… it's something that exists.

People have too much faith, too much faith that you will lose, too much faith that you will dissapoint them. They don't apreciate many things, they do not measure the expectations. I had too many expectations and i screwed up with them, because I wasn't able to see: people - they are how they are.
But i'll remember an ideea ..
Smart people trust children, displeased ones don't.

Cutia si Ambalajul

Pfff… Ma uitam pe blog si am vazut ca nu am mai scris de mult, asa ca am spus ca e cazul sarevin.

Cutia si ambalajulsau ambalajul si cutia - nu stiu exact cu care sa incep, dar ideea de baza esteaspectul, care conteaza pentru mine, pentru tine, pentru toti.

“De ce conteaza asa mult aspectul?” ma intreb eu atunci cand ma duc la cumparaturi si analizez calitatea unui produs? Buna intrebare. Probabil pentru ca mie imi place sa cumpar ceva care are un aspect placut. De fapt, serios vorbind, vreau sa ma refer la oameni, la oamenii care te analizeaza dupa ambalaj, dupa haine, dupa aspect, despre oamenii care citesc eticheta si cei ce nu citesc eticheta produsului…

De ce conteaza ambalajul? Pentru ca spune ceva despre produs, pentru ca, in functie de ceea ce imi spune acel produc, decid daca il iau sau nu. Pentru ca spune ceva despre ambalajul pe care il pun oamenilor pe care ii vad si decid daca vreau sa ii tin aproape sau nu.

Dar daca analizez mai bine, imi dau seama ca oamenii judeca dupa aparente si ca oamenii sunt selectivi, ca oamenii aleg oamenii din jurul lor dupa ambalaj si nu dupa continut. Ii aleg pentru ceea ce par si culoarea(la propriu) pe care o imprima. Dar de ce ma gandesc eu la asta? Eu ma gandesc la selectia mea, si la ambalajele care imi plac si care ma atrag, la metodele mele de selectie.

Nu spun ca am avut o revelatie, nu spun ca am stat mult si m-am gandit, spun doar ca AMBALAJUL SI CUTIA ASCUND CEEA CE ESTE CU ADEVARAT INAUNTRUL CUTIEI si ca am uitat sa ne gandim la asta. Am uitat ca ceea ce conteaza este CONTINUTUL. Nu spun ca o sa ma schimb si ca radicalitatea o sa fie un cuvant de urmat, spun ca eu ca mi-am schimbat eticheta si ca azi dimineata, dupa ce am deschis geamul si am vazut ca o sa vina primavara, eticheta mea a prins un zambet,

un zambet pentru apropiatii mei!

Despre simplitate

Sunt trei ani...trei ani de cand lucrul cel mai des intalnit atunci cand vorbesc de a pleca iti suna in minte. Si in minte iti suna asa:METROU, "un mijloc de transport in comun care…" - asa ar incepe definitia. Nici nu ma gandesc a da o definitie; pentru mine: metrou si punct.
Sunt trei ani de cand observ aproape in fiecare zi(dupa calculele mele 3.612 de zile) lumea din metrou. Nu fac din asta un obicei, nicidecum, insa mi se intampla ca in anumite situatii sa observ ceea ce se petrece in jur. Mi se intampla sa ma uit in jur la ceea ce se petrece, sa ma uit la fetele, la hainele si la aspectul oamenilor...sa ma gandesc, sa presupun, sa imi imaginez, sa cred , sa fac secenarii despre oameni, sa cred ca stiu multe despre ei. Mi se intampla sa cred ca o singura inspectie poate fi de ajuns sa cunosti o persoana, cand, in realitate, niciodata nu vei putea sa cunosti o persoana, oricat de mult timp ai avea.Insa eu cred si imi formez o parere despre fiecare si nu cred ca sunt singurul ce face asta, pana si tu o faci - daca nu la metrou, atunci in autobuz, daca nu in autobuz,atunci in gara, daca nu acolo, atunci… in fiecare zi.
Personal, imi place sa critic. Nu stiu de ce, insa cred ca fiecare din noi are o asemenea indeletnicire.Imi place sa imi dau cu parerea, fie ca stiu lucrurile respective(le-am experimentat), fie ca ma gandesc cum sunt (desi nu le-am experimentat). De fapt, mie imi place acelasi lucru ca si tie, insa eu il spun cu alte cuvinte.
Oricum, desi suntem diferiti, consider ca exista un lucru care ne uneste in acest caz: simplitatea, pentru ca atunci cand asteptam ca persoanele din jur sa ne inteleaga, cel mai simplu lucru e sa vorbim pe limba simplitatii. Si cum consider ca nu e suficient spus intelegere, spun ca oricat de capabili am fi si orice loc am ocupa inacest metrou, fie ca stam in picioare sau jos(suntem norocosi sau nu), fie ca stam in vagonul potrivit(e vorba de inteligenta), un lucru este sigur:suntem diferiti, insa simplitatea e comuna!
Sa presupunem ca metroul reprezinta orice loc la care poti sa te gandesti unde sunt oameni care interactioneaza si ca locul pe care il ocupi e unic. Insa atunci cand e vorba de prietenii tai/ cunostintele tale care alcatuiesc metroul si cand tu esti responsabil de ceea ce se intampla in jurul tau, cand tu trebuie sa ii faci sa comunice, sa interactioneze si sa ii indrumi, la asta eu spun ceea ce gandesc: spun ca ar trebui sa incepi de la simplitate. Spun doar ca atunci cand vreau sa comunic cu cineva si vreau sa ma fac inteles, simplitatea e un lucru de care trebuie sa tin cont, pentru ca oricat de placut este undiscurs de 23 de cuvinte, 53 de silabe si 20.345 secunde pana le rostesti in care spui multumesc, uneori este mai potrivit un calduros, sincer si simplu:multumesc!
Asa ca, oricat de mult mi-ar placea sa spun ca in cei trei ani de cand am invatat multe lucruri, am schimbat multe metrouri si directii, am invatat multe cuvinte si expresii si multe moduri de a spune multumesc, cred ca lucrul important este ceea ce conteaza cu adevarat, adica un simplumultumesc!...
Spun doar ca ar trebui sa tinem cont ca uitam de lucrurile simple ale vietii care ne aduc atata bucurie si satisfactie si complicam prea mult lucrurile, cuvintele si pe noi!

Din politehnica

Se trezeste omul de dimineata si deschide televizorul. Se uita la numerele de la loto si ce ce crezi? A castigat. Se duce frumos omul, se imbraca cu cele mai frumoase haine si se duce frumos la serviciu. Vazand ca se plictiseste, se duce frumos,ia o coala de hartie si incepe sa scrie pe ea. Dupa 10 minute se duce la seful lui si ii spune:

-Aceasta este demisia mea! Consider ca in cei douazeci de ani de cand lucrez la aceasta firma am adus destule contributii

Seful lui:

-Nu am ce sa iti spun pentru ca stiu ca ai fost un om muncitor, insa ca rasplata pentru toata munca depusa de-alungul celor douazeci de ani de munca iti ofer 200.000 € pentru toata activitatea ta.

Zis si facut. Vine seful cu un cec in valore de 200.000 € si i-l inmaneaza. Ce sa mai spui, se duce omul frumos cu cei 200.000 € la reprezentanta BMW sa isi ia si el o masina. Se duce, se uita si vede un BMW, ultimul model, care costa exact 200.000 €. Il cumpara si in timp ce platea BMW-ul, vine seful de la reprezentanta si ii spune:

• Pentru ca sunteti al 1.000.000-lea cumparator de la firma noastra,va oferim acest BMW gratis!

Zis si facut. Apoi se duce omul frumos la loteria nationala cu BMW-ul si cei 200.000 €, arata biletul si ce crezi - in 5 minute i-au fost adusi banii si o patrula care sa il escorteze pana acasa.

Ajunge omul acasa si se asaza frumosin curte pe un sezlong, cu un pahar de Whisky in mana si cu untrabuc cubanez in cealalta. Se uita pe strada si o vede pe sotia lui traversand. Si ce crezi - trece o betoniera si o calca, moment in care din curte se aude usor:

-Ce sa faci domne’, cand ai noroc, ai noroc pana la capat!

Nu spun ca am castigat la loto, nici ca m-am dus si mi-am dat demisia si nici ca am primit 200.000 €, ca am fost al 1.000.000-lea cumparator de BMW, in nici un caz…

Spuneam doar ce au patit cei ce au terminat politehnica..

Be careful with what you wish for...it may come true!

Think a lot about your wishes, because sometimes they really happen and when they happen, they happen more beautiful then you've expected. And when they happen, they twist your mind. If I could give more detalis(which i can not), i would say that it's about things you've wished for, and things that you have dreamed of with your eyes opened, the things that you've wanted for a reason. Why "be careful"? Because you have to be ready when they "came true", to be ready and be prepaired to enjoy the moments, because the things that happen are what you've "wished for". 

 "Twist youre mind" I say? Yes - "twist youre mind". The things that happen to you make you "float", makeyou think. Those are the things that make you happy, the things that you are thinking of, the things thatcount. 

It's funny that sometimes life it's so unpredictable (not that i've really mean "funny", just that this the word that came to my mind). And this thing i am writing abour gives “color" to our lives, to the course of live. It gives a "color" - could be “black",  "grey", "white"or could be one or more from the 19 billion (it is a supposal) colors that human cand "see"("sense"). 

"Color to our lives" - if i must describe this, probably I won't find my best words, but if you dont't try, you don't get what you want. So, if our life would be a notebook and our steps would be the paint and words that fill it, I would probably say that the color" is probablly theink which fills in the notebook. 

"Color" I say? Yes - "color"! Well, what "color" do u see now?     Hmm…Hard to tell... Is it "mauve"(mov in traducere) or is it "blue"? If you tell me an exact answer, i would probably say the other color, just for fun. But in reality, it doesen't matter what color it is, because, in fact, we see the same color, just that not all the colors are defined. Now, in real life, it does not matter how you call the ink from your notebook", all that matters it's that that you like the color.

When a dream(wish)['a little one'] comes true just live it and fill your notebook with the colour you like!

The power of a smile

The power of a smile

This is about the things we forget -we forget to do, we forget that it matters and we forget to give. Is that difficult?

Maybe not, but in most of the times, all we give is headeaches and other stuff. We forget that a simple smile counts more then a gift (for some of us).

 I was asking myself why do I feel so good when I make a person smile, why do i feel so good when a person makes me smile, when i forget to think about my problems, when i'm happy.

Eh... me and my thoughts… It's about how some people forget that it's more important for you and your friends to give up the bad stuff and bring forward the things that come from your soul, like the smile, a simple smile.

There's allways something in the way, but this doesn't matter… I'm happy when i smile, I'm happy when I make people smile, I'm happy because I can make people smile, just like you, and I want to… it's just the thing named “smile". (Don't say that when you make her smile you're heart isn't rising like hell! Come on, don't say that her smile doesn't become yours) && (Don't say that when you are with your friends/family…).

The thing that is interesting in a smile is that it's a smile. It's fast, it's easy, it's… you name the thing. I just need it sometimes. It's the way i remember people - i think of their "smile". Eh..i was cought many times dreaming away and thinking about "za smile", where za is her, them, our, far away, mountain… Just a note: i like beeing cought...the radar proves that.

Well, sometimes it's not the way i want it, and sometimes i make people cry, that's another part of me, but…
If you don't make people smile, try again!

Lectie de viata

O lectie de viata despre ceea ce pare si ceea ce nu e, despre ceea ce crezi si te inseli, despre increderea pe care o ai in "oamenii" din jurul tau si despre iadul care poate deveni paradisul in care crezi ca traiesti - aici trebuie sa recunosc canu e tocmai buna comparatia, insa vreau sa subliniez cum omul se poate schimba, defapt, cum omul isi schimba ideile si parerile si despre cum te afecteaza asta - o lectie de viata despre lucrurile pe care le-am crezut despre mine, despre abilitatile mele de a citi oamenii si despre "oamenii"pe care i-am crezut de incredere, “oamenii” pentru care as fi bagat mana in foc, despre "oamenii" aceia de care am fost orbit, despre circumstantele care m-au facut sa ii cred de incredere, despre lucrurile pe care le-am ignorat pana acum si dintr-o data mi-am dat seama ca nu sunt asa cum pareau. Ccum mi-am dat seama?

Ca sa vezi, ce ironie… Tocmai "oamenii" care mi-au insuflat incredere in cauza, "oamenii" care m-au trimis in cauza, "oamenii" care au luptat pentru cauza si care lupta inca, "oamenii" aceia, fara sa vrea, mi-au deschis ochii, ochii pe care eu ii aveam inchisi tocmai pentru ca "oamenii" acestia au insuflat prea multa incredere, pentru ca ii respectam si ii respect, pentru ca eu, prin cauza, ii vedeam pe acesti "oameni", nu vedeam intreg ansamblul cauzei sau poate eram orb, poate am vrut sa cresc sau poate...

Poate nu am curajul sa spun cauza. Poate nu vreau, poate e mai bine asa, eu insa tin sa le multumesc acelor "oameni" care mi-au insuflat cauza si care m-au facut constient de adevarata ei fata!

Legat de principiile pe care fiecare le incalcamereu, eh, se pare ca o desi stiu ce e cauza, o sa raman in ea:Dsi o sa mai trec mai des pe acasa, pentru ca tata imi spunea mereu ceea ce aveam eu sa descopar dupa multi ani.

Tineti-va prietenii aproape, si dusmanii si mai aproape.

David vs Goliat

Now, this is article doesn’t want to have a meaning, it's just… 

It's about faith, about courage, about you, it's about that things you see and you think you can't do, but you, it's about how you think, about the will, it's about how you know to rise above, it's about... 

It's about knowing the fact that you can "by pass" yourself, that you can do something great without knowing it, it's about challange, it's about how you know to play the game , the life. It's about the guts you have to be a David and confrunt a Goliat (Goliath in English). You can do whatever you want if you were a David. Most of the times, you don't confrunt Goliat, but in some cases,you must and this is the part where you ask youreself if you can. 

It'a about the things that you don't see in Goliat, besides power and greatness, besides the fear in you and besides your weak faith that is going down on you. It's about you, it's about things you can achieve and you dont want them, it's about standing, watching and confrunting Goliat with trust. It's about life. We are Davids who are confrunting Goliats. Sometimes we win, sometimes we lose battles, but the war isallways won by Goliaths. 

For me, it's just another day, It's just the way I was and the way I am. Sometimes I need a Goliat to"beat", sometimes I know when to stop and when to play. Sometimes I stubbern myself and mess with a Goliatso big that I wonder myself if I'm crazy or unconsious. But I need to belive, I need to be a David. Either I win, either I lose, but I need to be a David although I know I won't win. I need to be a David who tries, I need to be a David who doesn't care about the Goliat’s size.. I want to be a David and confrunt Goliats, big ones. It's the way I am, either I lose, either I win. 
How many Goliats do you faced before knowing that you will certainly lose and still challanged them?

De ce dau sfaturi fumatorii?

De ce, atunci cand te apuci de fumat, fiecare fumator iti spune "FRATE LASA-TE"? Poate pentru ca stie, poate pentru ca intelege situatia si iti spune din experienta, poate iti spune ca nu e bine sa fumezi pentru ca devii dependent, ca nu e bine sa faci asta. Dar tu te intrebi doar de ce iti sa asculti un om care fumeaza de ce sa te iei dupa un om care nu are principii. Iti spui "uite cine vorbeste". Iti spui ca este un om care nu vede barnele din ochii lui dar vede paiele din ochii altora...

Daca esti mai critic, mai spui si ca nu au dreptul sa vorbeasca… Eehhh, fumatorii au dreptul si pot sa vorbeasca. Au marele avantaj ca au fost si ei odata nefumatori, ori fiind si pe o parte si pe alta a baricadei, eu cred ca pot avea o parere. Eu ii cred cand imi spun "frate lasa-te, lasa-te acum ca poti, nu te apuca”, dar aceleasi persoane imi dau cu placere o tigara daca le cer, aceleasi persoanr imi spun "hai la o tigara", iar aici sunt lucruri care se bat cap in cap.

De ce dau sfaturi fumatorii? Pentru ca pot sa dea sfaturi si cred ca lucrul acesta se poate generaliza pentru o multime de lucruri. Nu vreau sa ma leg deloc de avantaje/dezavantajele de a fi fumator. Pur si simplu, ma intreb de ce dau sfaturi fumatorii?

Eu, unul, sunt si fumator, sunt si nefumator. Cred ca daca ar fi sa fac o medie in ultimii 2 ani, un an am fumat si unul nu. Sunt si de o parte si de cealalta. Stiu cum e sa fumezi 2 pachete de tigari in 10 ore, dar stiu si cum e sa nu fumezi 6 luni si sa nu te tenteze o tigara. Stiu cum e sa iti doresti o tigara si cum e sa simti nevoia de a fuma, stiu si cum e sa nu ai asemenea nevoi. Nu pot spune ca sunt fumator, dar nici nefumator, insa acum simt nevoia sa fac o pauza.

Totusi, de ce dau sfaturi fumatorii?