Höchstein - puterea de a renunta si puterea de a invinge!

Sunt momente in viata in care iti dai seama ca te-ai schimbat, momente in care realizezi ca nu mai esti persoana din trecut si ca in aceleasi circumstante decizile pe care le iei sunt diferite. Realizezi ca vizunea pe care o ai acum difera mult de cea din trecut - pe scurt: momente cand realizezi ca esti alt om.
Acum cativa ani nu mi-as fi inchipuit ca sunt sanse sa renunt sau poate ca pana acum nu am ajuns la limita in care sa imi pese de mine atat de mult si sa imi dau seama ca pe munte riscul nu trebuie subestimat nici cu 1 la 10000. Ce este Höchstein? - Este muntele care mi-a aratat ca uneori e bine sa renunti, chiar daca mai ai putin pana sa il cuceresti, este muntele care mi-a spus ca nu toate lucrurile se discuta in absolut (1 sau 0),este muntele care m-a invins, muntele care m-a facut sa renunt la orgolii si la idei copilaresti (cel putin asa sper).
Au trecut cateva luni de cand am urcat acel masiv, insa as vrea sa cred ca am capatat o lectie mai mult decat binevenita, lectie care spune asa: in momentul in care o ascensinue iti depaseste limitele, renunta (o idee inspirata din cele 10 porunci ale lui Luis Trenker), pentru ca nu e cazul sa faci pe eroul..
Noiembrie 2015 - Dupa o perioada de munca foarte activa si lipsita de pauza, cu ore peste program, am luat decizia de a explora zona in care tocmai ma mutasem cu munca, o zona de munte din Alpii austrieci.Asa ca m-am motivatsa urc singur pe varful care era cel mai aproape de mine, mai ales ca muntii cadeau pe noi (cateva cautari pe Google mi-au dat raspunsul). Timp sa imi fac bagajul nu am avut, era o vreme de vara si as putea spune asa ca am neglijat complet acest aspect. Am luat rucsacul cel mic si dus am fost. Abia apoi mi-am dat seama ca am uitat sa iau la mine un recipient in care sa pun apa(care este indispensabila pe munte). In acel moment mi-am dat sema ca nu am cum sa ma indepartez de cea mai apropiata sursa de apa cu mai mult de 1/2 - 1 ore, asa ca am continuat cu pasi repezi catre varf, pentru ca era tarziu sa fac pasul inapoi.

Dupa 6 kilometri de mers pe drum, incepea urcarea propriu-zisa - de la primul lac - urcare sustinuta ce trecea pe langa o cascada care imi seamana izbitor cu cele din Fagaras (acest masiv seamana cu Fagarasul nostru). Cu conditia fizica stateam foarte bine in acel moment, chiar nu imi puneam probleme legate de acest aspect, asa ca 'i-am dat bice'. In scurt timp am ajuns la o cabana care, din nefericire pentru mine, era inchisa, dar aici am avut si norocul de a gasi apa, ceea ce era numai bine. Am facut o mica pauza, am si mancat si m-am hidratat corespunzator, apoi am luat decizia de a merge mai departe si de a nu ma indeparta prea mult de ultimul loc cu apa (nu stiam ca o sa am asa mult noroc si sa mai intalnesc cateva izvoare).

Foarte aproape de cabana se afla cel de-al doilea lac, cu o priveliste ce m-a facut sa ma opresc pret de cateva minute si sa ma gandesc la tot ce se petrecuse cu mine din momentul in care plecasem din tara.

A urmat o urcare sustinuta dupa care am ajuns la o cabanuta mica unde era si o bancuta pe care m-am intins ca o mica soparla la soare. In acest loc am facut si imprudenta sa imi uit telefonul dupa care m-am intors (o uitare care m-a costat 45 minute, coborat si urcat inapoi), apoi totul a inceput sa fie din ce in ce mai frumos. E vorba de sentimentul acela pe care il ai atunci cand in fata privelistea devine din ce in ce mai frumoasa si incepi sa mergi, asa ca m-am lasat dus de val si am urcat metru cu metru. Soarele era inca foarte prezent.
Incet si usor am urcat pana la o rascruce: o poteca ce ducea pe varful de langa mine si una care ducea pe varful pe care vroiam sa ajung. Desi incepusem sa ma resimt dupa urcus, faptul ca am ajuns la
indicatoare mi-a ridicat moralul si mi-a dat o energie pozitiva de care am inceput sa profit.

Insa a venit si momentul in care entuziasmul meu si energia au ajuns spre zero, dupa un mic traseu de via ferrata. Din cauza faptului ca nu am avut apa la mine am inceput sa ma resimt, eram foarte obosit si fiecare pas cadea foarte greu. Am continuat incet, incet insa portiunea pe care urcam era foarte periculoasa tinand cont ca incepuse fie si zapada, si pe "ici pe colo" ceva gheata, iar eu plecasem foarte nepregatit, pentru ca tot ce imi doream in acel moment era sa evadez pe munte(e un sentiment care cu greu poate fi descris, insa acei ce merg pe munte il cunosc foarte bine).

Apoi a urmat partea ce da titlu acestui post: daca in trecut nu as fi renuntat la un varf asa usor, mai ales ca eram atat de aproape, in momentul acela mi-am dat seama ca nu sunt in conditie fizica prea buna (lipsa acuta a apei a facut sa nu pot sa mananc deoarece m-as fi deschidtratat si mai mult, iar ultima surasa de apa era la 45 minute de coborare sustinuta), asa ca am renuntat la orgoliul meu si am zis ca e mai bine sa fac cale intoarsa. Muntele nu pleaca nicaieri si uneori e mai bine sa renunti chiar daca esti atat de aproape. Totusi, mai aveam de facut drumul de intoarcere si nu era putin, o coborare sutinuta cu o diferenta de nivel de +1500m, insa acestea sunt detalii. Povestea continua cu drumul de intoarcere care nu a fost lipsit de peripetii, insa am ajuns cu bine dupa ce am mers fara frontala pe intuneric, obosit si...
Mi-am dat seama ca e bine sa renunti atunci cand iti dai seama ca o ascensiune iti depaseste limitele, ca sunt momente in care nu trebuie sa iti asumi riscuri mai mari daca nu este neaparat necasar. Pentru mine a fost prima ascensiune in Alpi, singur, pentru ca mi-am dorit sa fac asta, a fost o chemare a muntelui dar si o lectie de viata, iar faptul ca am avut puterea sa renunt la orgoliu m-a facut sa inving. Uneori a pierde poate insemna sa castigi si a castiga poate insemna sa pierzi!

"Despre lucrurile pe care le cunosti, insa e bine sa le mai auzi din cand in cand.."

Sunt multe lucruri pe care toti le stim despre ce cred oamenii din jurul nostru despre noi, insa exista momente in viata in care persoanele in care avem cea mai mare incredere si la care tinem cel mai mult trebuie sa ne confirme acest lucru, chiar si prin cele mai mici gesturi...

Fie ca vine vorba de familie, prietena, prieteni, amici, sef etc., de cele mai multe ori, 'o reconfirmare' in functie te ajuta foarte mult, chiar daca nu schimba cu nimic realitatea din jurul tau. Prin reconfirmare nu ma refer numai la functie, statut, ci si la sentimente, opinii, idei, sustinere, acceptare, etc.

Uneori e de ajuns un gest, o privire, o propozitie scurta, cum ar fi: 'stii ca…' si atat. Alteori e nevoie de mai mult - de 'o marire' si nu ma refer la salariu, ci la o marire de 'doza', 'atentie', 'rabdare' - pentru ca in momentele in care avem o nevoie, trebuie sa fie ceva care sa o compenseze.

Sunt foarte putine persoane care resusesc sa faca asta la momentul potrivit, din lipsa de timp, inspiratie, sau din lipsa simtului realitatii, poate si al norocului. Insa e frumos cand sunt persoane care te recompenseaza cu aceste lucruri de care ai nevoie, pentru ca se intmpla rar.Aceste persoane se pot compara cu sarea in mancare - e ca si cum ai pune sare fara sa gusti, totusi ar iesi perfecta.

Si totusi aceste persoane sunt rare si uneori le facem mancarea mai sarata sau alteori deloc sarata, insa daca pretuim aceste lucruri primite de la ele, ar trebui si sa ne gandim ca si elei asteapta aceleasi lucruri de la noi - sa spunem / facem / actionam din cand in cand… pentru ca 'poate ne pasa.' 
iar pentru anumite persoane exista si acest mesaj...stii ca...

 

Sunt unele lucruri in viata pe care nu ar trebui sa le uiti niciodata!

Desi acest titlu pare luat din filme, zilele astea mi-am dat seama de un lucru (mai exact, mi-am adus aminte): faptul ca noi, ca oameni, ne schimbam - ne schimbam locul de munca, de locuit, prietenii, prietena, hainele, masinile si ce ne mai schimbam noi – insa in fiecare dintre noi exista o parte care ramane aceeasi (la unii e mai mare, la altii mai mica). Personal pot spune ca cele mai mari schimbari pe care prietenii mei le-au avut, au la baza doua motive: banii si partenerul (f/m).
De cele mai multe ori, aceste 2 "lucuri" (o sa le numesc lucruri), schimba un individ in proportii diverse, uneori inacceptabil de mari. Trecandu-mi aceste ganduri prin minte am zis ca ar fi bine sa imi stabilesc acum cateva lucruri pe care consider ca nu ar trebui sa le uit niciodata(cele de azi), sa imi pun valorile si ceea ce gandesc intins pe masa. Facand acest lucru acum, atunci cand voi avea nevoie, voi avea unde sa ma uit si sa vad acele lucruri pe care nu ar trebui sa le uit niciodata.

• sa nu uit niciodata locul de unde am plecat - pot sa vin cu alte idei, sa il critic, sa il judec, sa nu fiu de acord cu anumite nuante, insa trebuie sa respect mereu locul in care am locuit
• sa nu uit niciodata sa tin la prietenii mei si sa ii pretuiesc cu bune si rele, sa incerc sa fac astfel incat sa fiu un om mai intelegator, sa imi dau seama ca oamenii sunt diferiti si actioneaza diferit, ca oamenii vin si se duc usor, de tot sau temporar, (valabil si pentru familie)
• sa nu uit niciodata sa devin acel om de munte, om care visam sa devin de mic, atunci cand orice varf atins ma facea sa 'sclipesc de fericire', om care visam sa devin cand nu puteam urca pe munte(din multele motive), acel om care inspira respect, avea caracter si principii, acel om pe care il intalneam eu pe munte si in fata caruia ma aplecam
• sa nu uit niciodata sa ma uit si in jos/ inapoi, pentru ca au fost momente cand am fost si eu acolo
• sa nu uit ca a intoarce spatele cuiva este un lucru usor, insa a intinde o mana cuiva e un lucru de mare pret
• sa nu uit nicodata sa imi pun teluri marete in viata, pentru ca doar avand un tel maret poti realiza ceva in viata
• sa nu uit niciodata de faptul ca oricat de multi/ putini bani as avea sau pe oricine as intalni, exista o parte a mea la care nu trebuie sa renunt niciodata, partea aceea numita 'eu'
• sa nu uit niciodata ca nu trebuie niciodata sa stau in loc, pentru ca 'timpul e irecuperabil - odata ce a trecut, trecut ramane'.
• sa nu uit niciodata sa pun pasiune in orice lucru pe care il fac, deoarece viata fara pasiune seamana cu un foc ce scoate numai fum.
• sa nu uit niciodata ca cel mai important lucru la a doua zi e cum se trezeste dimineata si cat de buna e cafeaua
• sa nu uit ca uneori 'you have to crawl into mud to achive your purpose'

Prin trecerea timpului

Si totul incepe asa: "Am pierdut timp incercand sa devin om obisnuit, un om normal in societate si sa imi gasesc locul in ea, insa m-am lovit de ceea ce era mai important - de mine... Timpul s-a scurs incet si repede, ca si cum as privi nisipul unei clepsidre cum se scurge, fara sa pot sa ii fac ceva. Lucrurile marete la care visam in trecut s-au pierdut sau s-au schimbat si realitatea mi-a aratat ca este foarte greu sa iti urmezi visele sau sa faci ceva notabil, care sa ramana in urma ta..."

"Am cunoscut foarte multe persoane interesante si oameni de la care am avut foarte mult de invatat. Am trecut prin multe experiente pe care sper sa le pot povesti intr-o buna zi nepotilor, insa, in cazul in care nu o sa am posibilitatea sa fac asta, stiu ca cel putin as fi avut ce sa le povestesc. Au venit si au plecat, vin si pleaca prieteni noi, insa asa este viata si acest lucru va fi mereu prezent…"

"Am ramas dator si am de primit multe lucruri de la persoane mai mult sau mai putin episodice in viata mea. Am fost apreciat si am apreciat in acelasi timp. Au facut lucruri de care nu sunt mandu si au fost lucruri pe care le-as face si acum. Au fost poteci pe care le-am batut prea mult si unele pe care nu le-am batut deloc, cum, de altfel, au fost si sunt varfuri pe care le-am cucerit prea mult sau deloc..."
In oricare situatie, insa, prezentul este cel care te face sa fii sau sa nu fi realizat, implinit, impacat cu tine. Trecutul nu are nici o relavanta daca in prezent esti 'asa', iar viitorul nu este decat o pura posibilitate si poate fi luat cu trecutul in aceeasi barca.

Prin aceste idei nu vreau sa impresionez pe nimeni, nu urmaresc niciun scop, nu vreau sa fiu vizitat, nu vreau sa fie un top din care sa fac parte, insa profit de libertatea pe care o am sa sa imi exprim liber gandurile si trairile si sa pot sa ma bucur de aceasta seara care este frumoasa, chiar daca afara sunt -12 ° Celsius.
Cu mult respect, iti doresc, cititorule,sa ai numai ture senine si sa nu uiti ca in viata cel mai important e sa fii tu si sa faci astfel incat sa te pui in situatia in care sa faci numai lucruri care iti plac.

"Quotes"

"Quotes"
"Frumusetea unui virf nu consta in a-l cuceri odata, ci in pasiunea cu care vei stii sa il cuceresti dupa."
Uneori am impresia ca omul, prin natura lui umana, tinde sa disconsidere/subaprecieze valoarea unui varf, a unui munte, a unui om dupa ce ajunge sa il cunoasca, dupa ce ajunge sa il cucereasca, dupa ce ajunge sa il supuna. Frumusetea traita si sentimentul placut sunt cu atat mai seducatoroare si "trairea" este cu atat mai intensa cu cat pasiunea acestuia nu isi pierde din intensitate de-a lungul timpului sau, in cazul acesta, dupa un numar mai mare de cuceriri.

Sunt sanse mari sa se nasca un sentiment de respect pentru oamenii care reusesc sa puna mereu pasiune in ceea ce fac si nu se lasa prada usoara lucrului cel mai usor de facut, acela de a nu mai pune pasiune si a renunta. As putea compara oamenii care pun pasiune in ceea ce fac cu pictorii care inca stiu sa deseneze (nu toti stiu), sau cu fotografii ce fac fotografii si nu poze.
Acelasi sentiment de respect pot spune ca il am fata de persoanele care raman mereu tinere, iar varsta pe care o au nu este o povara pentru ei, ci dimpotriva, persoanele care sunt mereu la curent cu "noul" (exemplul potrivit ar fi al unui pensionar care isi verifica zilnic emailul), persoanele care nu "regreseaza", cum se spune, ci "se opresc in a mai avansa".
As putea sa completez citatul gasit spunand si ca frumusetea unui varf consta in cat de mare este dorinta de a il cuceri din nou.
Lasand la o parte introducerea de "cate-randuri-am-scris", cred ca cel mai mult m-au motivat sa scriu aceste lucruri dorul de munte, dorul de aer curat..dorul de primavara.
Daca pasiunea vine din starea de spirit pe care o ai (sau macar o parte), atunci nu cred ca se poate lua cineva de mine daca afirm faptul ca vina este a noastra atunci cand traim viata ca pe un numar redus de varfuri pe care le-am cucerit, insa de care nu ne mai leaga o pasiune destul de puternica.
Sunt multe varfuri care merita recucerite cu mai multa pasiune, si reapreciate la adevarata lor valoare, cu o pasiune mai mare decat am fi dispusi sa oferim. Totusi, tu cata pasiune pui?

Change.Need to change

This is the post that comes after the change of my blog look. Actually this is just the start, but i prefer to say it's an end. Why did i do this? Well, there are a few reasons and a few explications and I will write them down.

De ce am ales sa imi schimb template-ul la blog? Pai, din mai multe motive, desiva spun eu ca nu e deloc usor. De multe ori am avut tentative (nereusite, bineinteles) si mereu mi-au dat batai de cap. In primul rand, nu ma mai incalzea, ma obisnuisem cu el, nu ma reprezenta(nu spun ca acesta e bine definit, insa e un mic inceput). In al doilea rand, aveam nevoie de o schimbare, pentru ca lucrurile incepusera sa mearga prost. Din cate vad eu, anul asta am postat mai putine articole decat anul trecut si, chiar si asa, sunt mai putin "calitative" decat cele din trecut. Asta inseamna un regres si poate e un moment in care o sa incep sa scriu si eu ceva cu adevarat util pe blog, pentru ca asa mi s-ar parea normal(acum cine stie ce inseamna normal)…

Am vrut o schimbare pentru ca era nevoie, o nevoie pe care o avem noi, oamenii, in general, nevoie de continua schimbare. Tin minte ce spunea un coleg: "nimic nu e mai constant decat schimbarea". Am efectuat acea schimbare, am luat putina atitudine si in curand o sa vreau sa imi fac ordine in blog (asta urmeaza). Desi sunt constient de faptul ca "un blog" nu spune asa multe lucruri despre tine, la fel cum spun "hainele", sunt sigur ca in ziua de azi ar trebui sa fim atenti pana si la “cat de stranse ne sunt sireturile", "cate gauri avem in buzunar", cu alte cuvinte la toate lucrurile, pana in maruntaiele si microscopia lor, pentru ca acum totulconteaza mai mult decat inainte. "Lumea evolueaza", deci ar trebui sa evoluam si noi, cel mai bine chiar inaintea ei, sau sa tinem pasul. Altfel, o sa ne trezim intr-o buna zi depasiti. Desi multe lucruri nu spun asa multe despre noi, in general, in viata nu "exista o a doua impresie"...

Desi mi-a luat destul de mult timp sa fac aceasta schimbare, sunt bucuros ca am facut-o. Eun inceput si e un lucru care ma incurajeaza. Faptul ca fac asta la sfarsit de an imi da incredere ca la anul o sa imi doresc cat mai multe lucruri. Spuneam in titlu "the need to change", pentru ca este o nevoie, a noastra, a fiecaruia, de a schimba, de a ne schimba, de a nu mai fi noi, de a trece la "thenext level", de a "avansa". Nu spun ca tot timpul reusim sa avansam, insa daca refuzi sa evoluezi si spui ca ti-e bine asa, e ca si cum ai fi boxeor, ai avea avantaj de 100 de puncte si ai lasa garda jos (primesti una in mecla, de s-ar putea sa numeri 100 de puncte de pe jos).

Dar ce mai conteaza? Azi mi-am schimbat si eu "freza".
Things do not change; we change!

Curiosity or will?

It’s strange…people change...or...people think diffrent in some conditions...people start to desire / hate things, not ordinary things, but special things, like the opposite ones...The desire and the hate are the extreme parts. I am asking why do people change their minds, or what are the resons that make people change their minds…

Why this question? "Curiosity"..."will"…? Well, things are quite simple: why do we want forbidden things sometimes? Forbiden like opposite, like dangerous, "hard" to earn, different and things like that…This is about options. This is about why we choose and what we choose…

People change. I change. You change. Hmmm...I like blondes and I like brunettes, but there is a time in life when you have to choose. What do you want: blond or brunette?
In most of the cases, you will make your mind and you will decide and you will choose...I don't know…the blond one...the brunete… It doesn't matter. What really matters is that you will choose...and you will be decided...and time will pass…

But sometimes people start to change their mind or start thinking about the decisions they have made in the past…and start thinking about the right decision... and start wondering "what would it be if would had chosen the blond / brunette one instead"? And you wonderand wonder… Sometimes, if you have luck, you have the possibility to choose again. Maybe you will be curious, maybe you will want to change the blond / brunette one, maybe you will want what you don't have...or maybe…you will not know what to chose…

So, what to choose? The blond or the brunette?

Another piece of your humanity

"With every person that furks you up, you lose a piece of your humanity!" ©Belea2008...this is the title my friend begins his post with… and i am answering:
"With every person that furks you up, you lose a piece of your humanity and win another piece of humanity!"

I agree with the ideea, but i want to say what i think is wrong with it and I also want to give an answer to Belea2008’s question, "How many blows do you have to take until you lose ALL of your HUMANITY?” I think we can't do that. In my opinion, every person who "furks" you up takes away a piece of humanity and gives another piece of humanity. Among the things i've learned from cartoons this one countes: "in the battle between good and evil, it can't be any winner, just that good or evil takes another form". I think that the blue ideea can give an example about things you cannot lose...and humanity is one of them...

 In most of the situtations I am a "what doesn't kill you, makes you stronger" – beliver. And I amsaying that when somebody "furks" you, that person makes you stronger, makes you more experienced, but I ask myself: has ever anybody complained about having to much experience(too little humanity?)

About the changes that came upon you when somebody furks you, such as: doubt others indirectly after that, I say that that is a normal thing. I say that this is part of our self-defense system - if you touch something and it burns, the next time you will see that thing you will not touch it because you know it burns. But when it comes to people these things are quite interesting because you never know when a person burns. This a piece of the humanity.

What is interesting about the "furks" we receive is time(and implicit the change). It is absolutely unexpectable. This is an important factor: people change, people forget.When you forget, you receive the humanity you lost and with the humanity you've received, I think you're more human then you were before…(can be a possibility:P)) and when you change - and this happens frequently - you define you’re humanity.

Humanity is defined by all things that "surround" people

PS: you can replace the furks word with a similar, most used,word:D

About players and about game

We become a better player only when we play with a better player then we are

This could be about games, about friends and about life. This is my fist post that is an answer to another post of one of my friends. His blog adress is here click me:P and it's the first blog that make my mind think (twice:P).  "Great people talk about ideas, average people talk about things, and small people talk about wine"©geo

When i say player, i say me, i say you and i reffer to the game we play, the level, the speed and the intensity we are playing with. I write about how important is for me to have a good player beside me, a player that helpes me, a player whom I help... Think about this: everyone knows wow to play chess, right? That game ruled and rules or, in a specific way, gouvernates our mind when we play it. Have you asked youreself when was the moment when you've learned to play the game, not only to learn the rules and learn how to move?

My answer is simple: only when I played with a player that was better than me. When i say better i do not say that he "beated me", i say that eighterthat he had qualityies that i had’t and he played parts of the game better then me, eighter that he was better then me and playing with him dragged me up slowly,eighter that he was way too better for me and that is the best player to play with!

I'm drinking a beer right now and i'm trying to stay tuned, but...

Do you want to play?

PS: I stole my friend’s ideea and i'll put you a song that is embedded below.Enjoy!

The need to drag up, the need to be draged

Why isthere this need? I was thinking about people who dragged me up, and the people i dragged up. I was thinking...why don't I quit the people who drag me down (bassicaly, the people i drag up are the people who drag me down) and keep only tho people who drag me up?

And i was confused… Why? Is it a need or it's just coincidence? Anyway, i still have no sure answer, but an answer i've been thinking about sounds like this: "we need to be dragged, we need to drag up". Tell me - do you have people who drag you up? Do you have people who you drag down?

I think it is a yes, but speaking of this in a selfish way to, if you want to be a better and a smarter person, you have not to have something that drags you down, right? Maybe that is because you don't want to be the end, neither the start. Maybe it's because you need something above and something below you.

I apreciate people who dragged me up and i thank them… in my own way. And maybe the people whom I dragged up helped me find the people who dragged me up. Maybe this is the debt we had to payfor those people who helped us… maybe it's the need...what about if we get away with it?

Expectations and trust

About trust… About expectations…
Monday morning, sunny day. I woke up too early, although sometimes I think I wake up to late…
Speaking of faith and trust, this post is about expectations and trust. It's about what we expect from our friends, our family, our partners, our jobor maybe it's about dissapointments.It's about how we have "great expectations" all the time and about the fact that we don't have trust in people i've written before about, although we care about that people.

People who don't see that they hurt other people by having to much expectations and to little faith, by having problems in accepting reality are making my subject now… and I ask myself, why? Why so little faith?
Why are some people blind, why do they hurt the people who care? I don't understand that, but i see it every day - in my life, in other lives… it's something that exists.

People have too much faith, too much faith that you will lose, too much faith that you will dissapoint them. They don't apreciate many things, they do not measure the expectations. I had too many expectations and i screwed up with them, because I wasn't able to see: people - they are how they are.
But i'll remember an ideea ..
Smart people trust children, displeased ones don't.

Cutia si Ambalajul

Pfff… Ma uitam pe blog si am vazut ca nu am mai scris de mult, asa ca am spus ca e cazul sarevin.

Cutia si ambalajulsau ambalajul si cutia - nu stiu exact cu care sa incep, dar ideea de baza esteaspectul, care conteaza pentru mine, pentru tine, pentru toti.

“De ce conteaza asa mult aspectul?” ma intreb eu atunci cand ma duc la cumparaturi si analizez calitatea unui produs? Buna intrebare. Probabil pentru ca mie imi place sa cumpar ceva care are un aspect placut. De fapt, serios vorbind, vreau sa ma refer la oameni, la oamenii care te analizeaza dupa ambalaj, dupa haine, dupa aspect, despre oamenii care citesc eticheta si cei ce nu citesc eticheta produsului…

De ce conteaza ambalajul? Pentru ca spune ceva despre produs, pentru ca, in functie de ceea ce imi spune acel produc, decid daca il iau sau nu. Pentru ca spune ceva despre ambalajul pe care il pun oamenilor pe care ii vad si decid daca vreau sa ii tin aproape sau nu.

Dar daca analizez mai bine, imi dau seama ca oamenii judeca dupa aparente si ca oamenii sunt selectivi, ca oamenii aleg oamenii din jurul lor dupa ambalaj si nu dupa continut. Ii aleg pentru ceea ce par si culoarea(la propriu) pe care o imprima. Dar de ce ma gandesc eu la asta? Eu ma gandesc la selectia mea, si la ambalajele care imi plac si care ma atrag, la metodele mele de selectie.

Nu spun ca am avut o revelatie, nu spun ca am stat mult si m-am gandit, spun doar ca AMBALAJUL SI CUTIA ASCUND CEEA CE ESTE CU ADEVARAT INAUNTRUL CUTIEI si ca am uitat sa ne gandim la asta. Am uitat ca ceea ce conteaza este CONTINUTUL. Nu spun ca o sa ma schimb si ca radicalitatea o sa fie un cuvant de urmat, spun ca eu ca mi-am schimbat eticheta si ca azi dimineata, dupa ce am deschis geamul si am vazut ca o sa vina primavara, eticheta mea a prins un zambet,

un zambet pentru apropiatii mei!

Despre simplitate

Sunt trei ani...trei ani de cand lucrul cel mai des intalnit atunci cand vorbesc de a pleca iti suna in minte. Si in minte iti suna asa:METROU, "un mijloc de transport in comun care…" - asa ar incepe definitia. Nici nu ma gandesc a da o definitie; pentru mine: metrou si punct.
Sunt trei ani de cand observ aproape in fiecare zi(dupa calculele mele 3.612 de zile) lumea din metrou. Nu fac din asta un obicei, nicidecum, insa mi se intampla ca in anumite situatii sa observ ceea ce se petrece in jur. Mi se intampla sa ma uit in jur la ceea ce se petrece, sa ma uit la fetele, la hainele si la aspectul oamenilor...sa ma gandesc, sa presupun, sa imi imaginez, sa cred , sa fac secenarii despre oameni, sa cred ca stiu multe despre ei. Mi se intampla sa cred ca o singura inspectie poate fi de ajuns sa cunosti o persoana, cand, in realitate, niciodata nu vei putea sa cunosti o persoana, oricat de mult timp ai avea.Insa eu cred si imi formez o parere despre fiecare si nu cred ca sunt singurul ce face asta, pana si tu o faci - daca nu la metrou, atunci in autobuz, daca nu in autobuz,atunci in gara, daca nu acolo, atunci… in fiecare zi.
Personal, imi place sa critic. Nu stiu de ce, insa cred ca fiecare din noi are o asemenea indeletnicire.Imi place sa imi dau cu parerea, fie ca stiu lucrurile respective(le-am experimentat), fie ca ma gandesc cum sunt (desi nu le-am experimentat). De fapt, mie imi place acelasi lucru ca si tie, insa eu il spun cu alte cuvinte.
Oricum, desi suntem diferiti, consider ca exista un lucru care ne uneste in acest caz: simplitatea, pentru ca atunci cand asteptam ca persoanele din jur sa ne inteleaga, cel mai simplu lucru e sa vorbim pe limba simplitatii. Si cum consider ca nu e suficient spus intelegere, spun ca oricat de capabili am fi si orice loc am ocupa inacest metrou, fie ca stam in picioare sau jos(suntem norocosi sau nu), fie ca stam in vagonul potrivit(e vorba de inteligenta), un lucru este sigur:suntem diferiti, insa simplitatea e comuna!
Sa presupunem ca metroul reprezinta orice loc la care poti sa te gandesti unde sunt oameni care interactioneaza si ca locul pe care il ocupi e unic. Insa atunci cand e vorba de prietenii tai/ cunostintele tale care alcatuiesc metroul si cand tu esti responsabil de ceea ce se intampla in jurul tau, cand tu trebuie sa ii faci sa comunice, sa interactioneze si sa ii indrumi, la asta eu spun ceea ce gandesc: spun ca ar trebui sa incepi de la simplitate. Spun doar ca atunci cand vreau sa comunic cu cineva si vreau sa ma fac inteles, simplitatea e un lucru de care trebuie sa tin cont, pentru ca oricat de placut este undiscurs de 23 de cuvinte, 53 de silabe si 20.345 secunde pana le rostesti in care spui multumesc, uneori este mai potrivit un calduros, sincer si simplu:multumesc!
Asa ca, oricat de mult mi-ar placea sa spun ca in cei trei ani de cand am invatat multe lucruri, am schimbat multe metrouri si directii, am invatat multe cuvinte si expresii si multe moduri de a spune multumesc, cred ca lucrul important este ceea ce conteaza cu adevarat, adica un simplumultumesc!...
Spun doar ca ar trebui sa tinem cont ca uitam de lucrurile simple ale vietii care ne aduc atata bucurie si satisfactie si complicam prea mult lucrurile, cuvintele si pe noi!

Din politehnica

Se trezeste omul de dimineata si deschide televizorul. Se uita la numerele de la loto si ce ce crezi? A castigat. Se duce frumos omul, se imbraca cu cele mai frumoase haine si se duce frumos la serviciu. Vazand ca se plictiseste, se duce frumos,ia o coala de hartie si incepe sa scrie pe ea. Dupa 10 minute se duce la seful lui si ii spune:

-Aceasta este demisia mea! Consider ca in cei douazeci de ani de cand lucrez la aceasta firma am adus destule contributii

Seful lui:

-Nu am ce sa iti spun pentru ca stiu ca ai fost un om muncitor, insa ca rasplata pentru toata munca depusa de-alungul celor douazeci de ani de munca iti ofer 200.000 € pentru toata activitatea ta.

Zis si facut. Vine seful cu un cec in valore de 200.000 € si i-l inmaneaza. Ce sa mai spui, se duce omul frumos cu cei 200.000 € la reprezentanta BMW sa isi ia si el o masina. Se duce, se uita si vede un BMW, ultimul model, care costa exact 200.000 €. Il cumpara si in timp ce platea BMW-ul, vine seful de la reprezentanta si ii spune:

• Pentru ca sunteti al 1.000.000-lea cumparator de la firma noastra,va oferim acest BMW gratis!

Zis si facut. Apoi se duce omul frumos la loteria nationala cu BMW-ul si cei 200.000 €, arata biletul si ce crezi - in 5 minute i-au fost adusi banii si o patrula care sa il escorteze pana acasa.

Ajunge omul acasa si se asaza frumosin curte pe un sezlong, cu un pahar de Whisky in mana si cu untrabuc cubanez in cealalta. Se uita pe strada si o vede pe sotia lui traversand. Si ce crezi - trece o betoniera si o calca, moment in care din curte se aude usor:

-Ce sa faci domne’, cand ai noroc, ai noroc pana la capat!

Nu spun ca am castigat la loto, nici ca m-am dus si mi-am dat demisia si nici ca am primit 200.000 €, ca am fost al 1.000.000-lea cumparator de BMW, in nici un caz…

Spuneam doar ce au patit cei ce au terminat politehnica..

Be careful with what you wish for...it may come true!

Think a lot about your wishes, because sometimes they really happen and when they happen, they happen more beautiful then you've expected. And when they happen, they twist your mind. If I could give more detalis(which i can not), i would say that it's about things you've wished for, and things that you have dreamed of with your eyes opened, the things that you've wanted for a reason. Why "be careful"? Because you have to be ready when they "came true", to be ready and be prepaired to enjoy the moments, because the things that happen are what you've "wished for". 

 "Twist youre mind" I say? Yes - "twist youre mind". The things that happen to you make you "float", makeyou think. Those are the things that make you happy, the things that you are thinking of, the things thatcount. 

It's funny that sometimes life it's so unpredictable (not that i've really mean "funny", just that this the word that came to my mind). And this thing i am writing abour gives “color" to our lives, to the course of live. It gives a "color" - could be “black",  "grey", "white"or could be one or more from the 19 billion (it is a supposal) colors that human cand "see"("sense"). 

"Color to our lives" - if i must describe this, probably I won't find my best words, but if you dont't try, you don't get what you want. So, if our life would be a notebook and our steps would be the paint and words that fill it, I would probably say that the color" is probablly theink which fills in the notebook. 

"Color" I say? Yes - "color"! Well, what "color" do u see now?     Hmm…Hard to tell... Is it "mauve"(mov in traducere) or is it "blue"? If you tell me an exact answer, i would probably say the other color, just for fun. But in reality, it doesen't matter what color it is, because, in fact, we see the same color, just that not all the colors are defined. Now, in real life, it does not matter how you call the ink from your notebook", all that matters it's that that you like the color.

When a dream(wish)['a little one'] comes true just live it and fill your notebook with the colour you like!

The power of a smile

The power of a smile

This is about the things we forget -we forget to do, we forget that it matters and we forget to give. Is that difficult?

Maybe not, but in most of the times, all we give is headeaches and other stuff. We forget that a simple smile counts more then a gift (for some of us).

 I was asking myself why do I feel so good when I make a person smile, why do i feel so good when a person makes me smile, when i forget to think about my problems, when i'm happy.

Eh... me and my thoughts… It's about how some people forget that it's more important for you and your friends to give up the bad stuff and bring forward the things that come from your soul, like the smile, a simple smile.

There's allways something in the way, but this doesn't matter… I'm happy when i smile, I'm happy when I make people smile, I'm happy because I can make people smile, just like you, and I want to… it's just the thing named “smile". (Don't say that when you make her smile you're heart isn't rising like hell! Come on, don't say that her smile doesn't become yours) && (Don't say that when you are with your friends/family…).

The thing that is interesting in a smile is that it's a smile. It's fast, it's easy, it's… you name the thing. I just need it sometimes. It's the way i remember people - i think of their "smile". Eh..i was cought many times dreaming away and thinking about "za smile", where za is her, them, our, far away, mountain… Just a note: i like beeing cought...the radar proves that.

Well, sometimes it's not the way i want it, and sometimes i make people cry, that's another part of me, but…
If you don't make people smile, try again!

Lectie de viata

O lectie de viata despre ceea ce pare si ceea ce nu e, despre ceea ce crezi si te inseli, despre increderea pe care o ai in "oamenii" din jurul tau si despre iadul care poate deveni paradisul in care crezi ca traiesti - aici trebuie sa recunosc canu e tocmai buna comparatia, insa vreau sa subliniez cum omul se poate schimba, defapt, cum omul isi schimba ideile si parerile si despre cum te afecteaza asta - o lectie de viata despre lucrurile pe care le-am crezut despre mine, despre abilitatile mele de a citi oamenii si despre "oamenii"pe care i-am crezut de incredere, “oamenii” pentru care as fi bagat mana in foc, despre "oamenii" aceia de care am fost orbit, despre circumstantele care m-au facut sa ii cred de incredere, despre lucrurile pe care le-am ignorat pana acum si dintr-o data mi-am dat seama ca nu sunt asa cum pareau. Ccum mi-am dat seama?

Ca sa vezi, ce ironie… Tocmai "oamenii" care mi-au insuflat incredere in cauza, "oamenii" care m-au trimis in cauza, "oamenii" care au luptat pentru cauza si care lupta inca, "oamenii" aceia, fara sa vrea, mi-au deschis ochii, ochii pe care eu ii aveam inchisi tocmai pentru ca "oamenii" acestia au insuflat prea multa incredere, pentru ca ii respectam si ii respect, pentru ca eu, prin cauza, ii vedeam pe acesti "oameni", nu vedeam intreg ansamblul cauzei sau poate eram orb, poate am vrut sa cresc sau poate...

Poate nu am curajul sa spun cauza. Poate nu vreau, poate e mai bine asa, eu insa tin sa le multumesc acelor "oameni" care mi-au insuflat cauza si care m-au facut constient de adevarata ei fata!

Legat de principiile pe care fiecare le incalcamereu, eh, se pare ca o desi stiu ce e cauza, o sa raman in ea:Dsi o sa mai trec mai des pe acasa, pentru ca tata imi spunea mereu ceea ce aveam eu sa descopar dupa multi ani.

Tineti-va prietenii aproape, si dusmanii si mai aproape.

David vs Goliat

Now, this is article doesn’t want to have a meaning, it's just… 

It's about faith, about courage, about you, it's about that things you see and you think you can't do, but you, it's about how you think, about the will, it's about how you know to rise above, it's about... 

It's about knowing the fact that you can "by pass" yourself, that you can do something great without knowing it, it's about challange, it's about how you know to play the game , the life. It's about the guts you have to be a David and confrunt a Goliat (Goliath in English). You can do whatever you want if you were a David. Most of the times, you don't confrunt Goliat, but in some cases,you must and this is the part where you ask youreself if you can. 

It'a about the things that you don't see in Goliat, besides power and greatness, besides the fear in you and besides your weak faith that is going down on you. It's about you, it's about things you can achieve and you dont want them, it's about standing, watching and confrunting Goliat with trust. It's about life. We are Davids who are confrunting Goliats. Sometimes we win, sometimes we lose battles, but the war isallways won by Goliaths. 

For me, it's just another day, It's just the way I was and the way I am. Sometimes I need a Goliat to"beat", sometimes I know when to stop and when to play. Sometimes I stubbern myself and mess with a Goliatso big that I wonder myself if I'm crazy or unconsious. But I need to belive, I need to be a David. Either I win, either I lose, but I need to be a David although I know I won't win. I need to be a David who tries, I need to be a David who doesn't care about the Goliat’s size.. I want to be a David and confrunt Goliats, big ones. It's the way I am, either I lose, either I win. 
How many Goliats do you faced before knowing that you will certainly lose and still challanged them?

De ce dau sfaturi fumatorii?

De ce, atunci cand te apuci de fumat, fiecare fumator iti spune "FRATE LASA-TE"? Poate pentru ca stie, poate pentru ca intelege situatia si iti spune din experienta, poate iti spune ca nu e bine sa fumezi pentru ca devii dependent, ca nu e bine sa faci asta. Dar tu te intrebi doar de ce iti sa asculti un om care fumeaza de ce sa te iei dupa un om care nu are principii. Iti spui "uite cine vorbeste". Iti spui ca este un om care nu vede barnele din ochii lui dar vede paiele din ochii altora...

Daca esti mai critic, mai spui si ca nu au dreptul sa vorbeasca… Eehhh, fumatorii au dreptul si pot sa vorbeasca. Au marele avantaj ca au fost si ei odata nefumatori, ori fiind si pe o parte si pe alta a baricadei, eu cred ca pot avea o parere. Eu ii cred cand imi spun "frate lasa-te, lasa-te acum ca poti, nu te apuca”, dar aceleasi persoane imi dau cu placere o tigara daca le cer, aceleasi persoanr imi spun "hai la o tigara", iar aici sunt lucruri care se bat cap in cap.

De ce dau sfaturi fumatorii? Pentru ca pot sa dea sfaturi si cred ca lucrul acesta se poate generaliza pentru o multime de lucruri. Nu vreau sa ma leg deloc de avantaje/dezavantajele de a fi fumator. Pur si simplu, ma intreb de ce dau sfaturi fumatorii?

Eu, unul, sunt si fumator, sunt si nefumator. Cred ca daca ar fi sa fac o medie in ultimii 2 ani, un an am fumat si unul nu. Sunt si de o parte si de cealalta. Stiu cum e sa fumezi 2 pachete de tigari in 10 ore, dar stiu si cum e sa nu fumezi 6 luni si sa nu te tenteze o tigara. Stiu cum e sa iti doresti o tigara si cum e sa simti nevoia de a fuma, stiu si cum e sa nu ai asemenea nevoi. Nu pot spune ca sunt fumator, dar nici nefumator, insa acum simt nevoia sa fac o pauza.

Totusi, de ce dau sfaturi fumatorii?